Primăria Lenauheim, județul Timiș

Istorie

Primele menţionări istorice datează din anul 1307, pe atunci localitatea Lenauheim purta numele de Csatad . Materialul ceramic descoperit în anul 1960 pe teritoriul acestei comune cu ocazia săpării fundaţiei la un grajd în sectorul zootehnic al cooperativei agricole de producţie se încadrează în orizontul cultural specific secolului III-IV . Pe harta Banatului , cu localităţile existente în sec. III-IV , figureză şi Ceatadul , la numărul 63 (pe harta amintită ).

Colonizarea în această comună a fost încredinţată de comisia specială de la Timişoara consilierului Frantz Wilhelm von Hildebrand . În primăvara anului 1767 , din primăvară şi până în toamnă , au fost construite 202 case familiale , precum şi o şcoală şi o casă parohială .Construcţia noii aşezări din preajma cambiaturii a fost terminată în întregime până în toamna anului 1767 , fiind aşezată în centrul unui pătrat cuprinzând 36 km pătraţi . Satul se întindea pe o suprafaţă de 170ha.

La baza construcţiei lui a stat sistemul " Hildebrand " , caracteristic mai multor sate din şesul bănăţean printre care : Jimbolia, Grabaţ, Bulgăruş , Lovrin.În general toate aceste sate aveau străzi largi şi bine orientate, trasate după un plan amănunţit. În acest fel s-a trezit la viaţă noua comună Ceatad , care se găsea sub o perdea deasă de crânguri şi dărâmături.Familiile aşezate aici au sosit din cele mai variate colţuri ale imperiului german contemporan: Luxemburg, Lorena, Trier, Nassau, Westfalia, Srtassburg, Mainz, Bavaria, Birkenfeld. Problema principală a coloniştilor , care trebuia rezolvată de urgenţă , era problema pământului. rezolvarea aceteia a fost făcută cu întârziere în anul 1769 . Toţi coloniştii ţărani au primit câte 32 jugăre pâmînt , care a constituit proprietate personală numită " sesiune " sau îndreptăţire , punându-se bazele începutului urbariului la Ceatad.

Noua aşezare începe să se dezvolte şi coloniştii profită de numeroasele avantaje ce le-au fost oferite. Ceatadul era deci în plină ascensiune economică , deşi nu trecuseră decât ciţiva ani de la colonizare , un impuls în acest sens a oferit aplicarea reformei administrative . Odată cu aplicarea noului plan administrativ , banatul se divide în 4 "districte erariale " şi anume : Timişoara, Lugoj , Vârşeţ şi Ceatad . Fiecare din aceste districte se împărţeau în domenii sau administraţii şi apoi pe comune. În anul 1776 acest district a fost complet amenajat , iar pentru buna lui funcţionare a fost terminată încă din 1775 , o clădire admninistrativă cu etaj , care există şi astăzi. Situaţia financiară dezastruoasă ca şi lipsa de rentabilitate a majorităţiidomeniilor erariale a determint curtea de la Viena să hotărască vânzarea terenurilor cu caracter agricol , dar fără ca să găsească un cumpărător . În acest fel , domeniul de la Ceatad a rămas şi pe mai departe proprietare erarială , prilejuind în acdrul cele de-a treia etape a colonizărilor o nouă împroprietărire la Ceatad , în seprembrie 1782. În urma acestei patenţe s-au aşezat la Ceatad în1784-1787 încă 472 colonişti noi , care au mărit numărul locuitorilor. Mai târziu în jurul nului 1790,au venit noi colonişti germani , mânaţi de recolta proastă şi de lipsa de alimente. Cu aceasta şirul colonizărilor de la Ceatad a luat sfârşit.